Cornel era un tânăr inginer dintr-un oraș din vestul României, pe care managementul companiei în care lucra îl considera un angajat model și responsabil. De regulă, el ajungea la birou la prima oră, mândru că își îndeplinea întotdeauna obligațiile la timp. Însă, în dimineața respectivă, totul avea să decurgă diferit din cauza unor probleme tehnice la mașina sa.
În acea zi, Cornel s-a trezit la ora obișnuită, s-a pregătit repede și a pornit în grabă spre locul de muncă. Drumul nu părea să prezinte vreo dificultate, deoarece vremea era bună și traficul fluida. Însă, la un moment dat, pe o stradă cu denivelări, tânărul inginer a simțit o puternică trezvăzșâială a vehiculului. S-a uitat repede în oglinzi și a observat că una dintre anvelope se găsea în stare avariată.
„Nu se poate! Chiar acum când trebuie să ajung urgent la birou!”, s-a gândit Cornel, foarte îngrijorat. A încetinit imediat mașina și a oprit-o într-o zonă sigură, pentru a verifica pagubele. Din păcate, constatarea a fost una dezastruoasă – anvelopa era grav deteriorată și nu putea fi reparată la fața locului. Tânărul inginer și-a dat seama că va întârzia considerabil la serviciu.
Cu mâinile tremurând, Cornel a sunat imediat la birou, explicând șefului său situația în care se afla. Acesta a fost înțelegător, dar l-a atenționat că prezența la ore fixe era esențială, mai ales că avea o ședință importantă programată chiar în acea dimineață. Cornel s-a simțit copleșit de stresul momentului și s-a grăbit să schimbe roata de rezervă, sperând că va reuși să ajungă cât mai repede la locul de muncă.
Din păcate, drumul a durat mai mult decât se aștepta, deoarece a fost nevoit să circule cu o viteză redusă din cauza condițiilor anvelopei de rezervă. Când, în sfârșit, a ajuns la birou, ședința era deja în plină desfășurare, iar colegii îl priveau cu reproș. Cornel și-a cerut scuze sincer, explicând situația, dar se simțea evident rușinat și vinovat.
Pe tot parcursul zilei, tânărul inginer a fost preocupat de gândul că a dat o impresie proastă șefului și colegilor săi. Se învinuia că a montat anvelope ieftine pe mașină, care nu s-au dovedit a fi de încredere, și că nu a reușit să ajungă la timp. Deși colegii i-au spus că „se întâmplă”, Cornel era convins că a compromis încrederea pe care o aveau în el.
La sfârșitul programului, Cornel a plecat acasă abătut, retrăind mental mente tot ce s-a întâmplat în acea dimineață. Se simțea rău că nu a putut participa la ședința importantă și își imagina scenarii în care șeful său ar fi putut să-l sancționeze. Promisiunea de a fi un angajat model părea acum compromisă, iar tânărul inginer era hotărât să fie mai atent și responsabil de acum înainte, investind în anvelope de calitate pentru a evita o experiență similară.
